Ejacularea feminină (squirting): ce știm de fapt

Squirtingul este eliminarea unei cantități mai mari de lichid limpede prin uretră în timpul excitației intense sau al orgasmului. Lichidul provine în mare parte din vezică, dar este diferit de urinarea obișnuită și poate conține și secreții din glandele Skene. Este un fenomen normal, pe care unele femei îl trăiesc și altele nu, și nu măsoară calitatea plăcerii.

Ce este squirtingul?

Squirtingul descrie momentul în care, în timpul unei excitații foarte mari sau al orgasmului, o femeie elimină prin uretră un jet sau un flux de lichid limpede. Cantitatea poate varia de la puțin la suficient cât să ude cearșaful.

Fenomenul este cunoscut de sute de ani, dar abia relativ recent a fost studiat serios. A fost multă vreme înconjurat de mituri: fie era negat complet, fie era prezentat ca semnul suprem al unui orgasm „adevărat”. Adevărul e undeva la mijloc și mult mai relaxat decât ambele extreme.

Mulți oameni folosesc termenii „squirting” și „ejaculare feminină” ca sinonime. Cercetătorii fac însă o distincție utilă între ele, pe care o explicăm mai jos.

Squirting sau ejaculare feminină: care e diferența?

Deși sunt adesea amestecate, cele două par să fie fenomene diferite, care uneori apar împreună.

Glandele Skene sunt mici glande situate de o parte și de alta a uretrei. Uneori sunt numite „prostata feminină”, pentru că au o origine embrionară comună cu prostata și produc o secreție asemănătoare. Se află chiar în zona în care mulți localizează punctul G, ceea ce explică legătura frecventă dintre stimularea acestei zone și ambele fenomene.

Este squirtingul de fapt urină?

Este întrebarea pe care o pune aproape toată lumea. Analizele de laborator făcute de cercetători au arătat că lichidul eliminat în squirting provine în mare parte din vezică și are compoziție apropiată de o urină foarte diluată, adesea cu un adaos de secreție din glandele Skene.

Asta nu îl face „murdar” sau rușinos. Lichidul este de obicei limpede, aproape fără miros și culoare, și apare într-un context complet diferit de urinarea obișnuită. Corpul face multe lucruri surprinzătoare în timpul excitației, iar acesta este doar unul dintre ele. Lubrifierea vaginală, transpirația sau lacrimile de după un orgasm intens sunt la fel de firești.

De reținut și diferența față de incontinență. Squirtingul apare doar în timpul excitației intense și este, pentru cine îl trăiește, de obicei plăcut. Pierderile de urină la tuse, strănut, râs sau efort sunt altceva și merită discutate cu un medic.

Poate orice femeie să facă squirting?

Nu există un răspuns sigur. Unele femei îl trăiesc des, altele ocazional, iar multe niciodată, chiar și cu o viață sexuală foarte împlinită. Nu se știe exact de ce apar aceste diferențe, iar anatomia, nivelul de relaxare și tipul de stimulare par să conteze.

Ce știm sigur este că squirtingul nu este un indicator al orgasmului. Poți avea orgasme intense fără squirting și poți avea squirting fără orgasm. Pornografia a creat impresia că e un „nivel superior” al plăcerii feminine, ceea ce pune o presiune inutilă pe multe femei și pe partenerii lor.

Dacă ți se întâmplă, bucură-te. Dacă nu ți se întâmplă, nu ai pierdut nimic. Plăcerea ta nu are nevoie de efecte speciale ca să fie reală. Pentru imaginea de ansamblu, citește ghidul despre orgasmul feminin.

Cum poți explora squirtingul, dacă te tentează?

Dacă ești curioasă, poți explora fără să-ți propui un rezultat. Mulți oameni constată că squirtingul apare tocmai când nu-l urmăresc, pentru că presiunea de a „reuși” blochează relaxarea.

Nu te descuraja dacă primele încercări nu aduc nimic nou. Pentru multe femei, explorarea zonei G în sine devine o sursă nouă de plăcere, chiar dacă squirtingul nu apare. Poți alterna serile de explorare cu cele în care pur și simplu faci ce îți place deja, fără niciun plan.

Mulți oameni descriu senzația dinaintea squirtingului ca pe o presiune crescândă, foarte asemănătoare cu vezica plină. Reflexul natural este să strângi mușchii și să te oprești. Dacă ai golit vezica înainte, poți încerca să lași senzația să continue.

Ce jucării pot ajuta?

Pentru că squirtingul este legat adesea de stimularea zonei G, jucăriile cu vârf curbat sunt cele mai folosite. Vibratoarele wand, cu vibrații puternice pe o suprafață mai mare, sunt și ele apreciate de cine vrea o stimulare externă intensă în același timp.

Găsești mai multe opțiuni în colecțiile de vibratoare pentru punctul G și vibratoare wand. Folosește-le mereu cu lubrifiant și curăță-le după fiecare sesiune.

Ce mituri despre squirting merită lămurite?

• „Doar femeile foarte excitate sau foarte experimentate pot face squirting.” Nu există o legătură clară cu experiența. Unele femei îl trăiesc de la primele explorări, altele niciodată.
• „Squirtingul se poate învăța de oricine cu tehnica potrivită.” Tehnica și relaxarea pot ajuta, dar nu există o metodă sigură. Corpurile sunt diferite.
• „Cantitatea din filme e cea reală.” Pornografia exagerează adesea. Cantitatea variază mult, iar uneori e vorba doar de câteva linguri de lichid.
• „Dacă ea nu face squirting, partenerul nu se pricepe.” Fals. Squirtingul nu e un trofeu și nu depinde doar de partener.
• „E periculos să-l reții.” Nu este. Dacă preferi să te oprești când simți presiunea, e alegerea ta.

Cu cât lași deoparte aceste idei, cu atât îți e mai ușor să tratezi squirtingul ca pe ceea ce este: o posibilitate, nu o obligație.

Cum vorbești despre squirting cu partenerul?

Pentru unele femei, prima experiență de squirting vine cu jenă, mai ales dacă partenerul pare surprins. O discuție deschisă, înainte sau după, schimbă totul. Spune ce știi despre fenomen și ce simți tu, și invită-l să întrebe. Ghidul nostru despre cum vorbești despre fantezii are idei utile pentru astfel de conversații.

Iar dacă tu ești partenerul: reacția ta contează enorm. Calmul, curiozitatea și un zâmbet o ajută să se simtă în siguranță. Comentariile despre „cât de mult” sau insistența să se repete fac exact opusul.

Când să mergi la medic

Squirtingul în sine nu este o problemă medicală. Merită totuși să mergi la un medic ginecolog sau urolog dacă:

• pierzi urină în afara excitației sexuale, de exemplu la tuse, strănut sau efort;
• simți usturime sau durere la urinare, nevoie foarte frecventă de a urina sau ai febră;
• lichidul are miros puternic, culoare neobișnuită sau urme de sânge;
• ai durere în zona pelviană în timpul sau după stimulare.

Aceste semne pot indica o infecție urinară, slăbirea mușchilor pelvieni sau alte probleme care se pot rezolva mai ușor când sunt prinse devreme. Pentru mușchii planșeului pelvian, exercițiile Kegel pot fi un sprijin util, alături de recomandările medicului.

Întrebări frecvente